Totalul afișărilor de pagină

Useful information for U.K immigrants

duminică, 9 iunie 2013

Psihologia zambetului sau




Nu stiu…e ceva la mijloc. Obisnuiesc sa ma conectez la endorfinele lui pe care apoi le imparte fara sa stie cu mine. E o aglomeratie de serotonina temporala. Dar cand e, e multa. Ma invaluie toata si-apoi pleaca, ma lasa cu niste melatonina. Si aia insuficienta. Dar macar imi accelereaza timpul catre el.
Parca e inutil sa scriu romane si sa definesc poetic un sentiment uman pe care il avem cu totii in diverse momente, cu diverse persoane. E clar ca nu poate fi o banalitate in asta si ca mereu cea mai frumoasa poveste e ultima. Dar toti vrem sa fim speciali, desi sentimentele sunt mereu aceleasi. Difera persoana, desigur, si asta le da unicitate.  E frumos sa fii om, un privilegiu as putea chiar spune, asta daca ar fi sa imi imaginez ca Dumnezeu a tras la biletele cand ne-a ales specia.
Scuza-mi impartialitatea. Imi place si mie romantismul. Dar uneori imi sunt prea clare lucrurile ca sa le mai dau o nuanta miraculoasa. El devine oxitocina mea! Mai concret de atat nu se poate :D  “Noi”-ul prinde viata si pluteste ca un spirit in atmosfera. E definit. Nu-i mai aduc argumente.
Si inca n-am spus nimic despre zambetul sau. Tocmai pentru ca el e sursa a toate astea.
 Deci, nu trebuie sa faca mare lucru pentru mine, mi-e de ajuns sa-mi zambeasca.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu